Religiile Lumii
Picture

Religiile monoteiste

       Religia este credinţa în supranatural, sacru sau divin, şi codul moral, practicile de ordin ritual, dogmele, valorile si instituţiile asociate cu această credintă. În cursul dezvoltării sale religia a luat un imens număr de forme în diverse culturi sau persoane.

Cuvântul religie vine din limba latină, fie din re-legio (re-citire, referindu-se la repetarea scripturilor, dupa Cicero) fie din (re-ligio - a lega , a reconecta, a reface legatura cu Dumnezeu). Religia poate fi definită  ca un sistem bazat pe încercările oamenilor de a explica universul si fenomenele lui naturale, adesea implicând una sau mai multe zeităţi sau alte forte supranaturale, sau ca un sistem de căutare a scopului sau întelesului vieţiii. În mod obişnuit, religiile evolueaza din/catre mitologie si au drept caracteristici necesitatea credinţei si un mod specific de a gândi si a acţiona pe care credincioşii sunt îndemnaţi să le respecte. Religile creştine scocotesc cuvântul "religie" ca "legătura liberă si constientă a omului cu Dumnezeu".
    Religia este, la nivel de discurs, expresia simbolică a unei încrederi în existenţa unei realităţi absolute (Sacrul, Supremul, Dumnezeul) de care omul ar depinde. Această încredere este credinţa. Ea permite omului să se orienteze în chestiunea marilor întrebări ale vieţii şi dă omului un sens existenţei sale care depăşeşte viaţa sa biologică

Monoteismul (Gr.μονος=unic, singur si θεος=dumnezeu, zeu) este credinţa într-o singură divinitate, identificată prin termenul θεος=dumnezeu. În ordinea apariţiilor lor, religiile monoteiste sunt:
iudaismul, zoroastrismul, creştinismul, islamismul, bahai. Unii includ şi hinduismul în rândul religiilor monoteiste, pentru că pluralismul dumnezeilor hinduşi se reduce în final la o "unică divinitate".
          „Evreii,mahomedanii si creştinii sunt trei expresii ale aceluiaşi monoteism, iar glasul tradiţiei lor autentice şi străvechi este şi cel mai cutezător şi mai plin de încredere din istorie. De ce nu ar fi posibil atunci ca, în loc să genereze opoziţii ireconciliabile, numele acestui unic Dumnezeu să ducă la un respect reciproc, la înţelegere şi coexistenţă paşnică? De ce să nu privim cu încredere la ziua în care, fără nici un prejudiciu adus dezbaterii teologice, vom descoperi ceea ce este atât de evident şi totuşi atât de greu de acceptat - şi anume că, în calitate de fii ai aceluiaşi Tată, suntem prin urmare cu toţii fraţi?"

Papa Paul al Vl-lea, La Croix, aug.11, 1970