Religiile Lumii
Budismul estic (Mahayana)
Prajñāpāramitā
Mahayana (Marele Vehicul) este o credinţă dimensionată la nivel cosmic (de aici şi atributul "mare") şi s-a născut prin adoptarea unor texte adiţionale despre care se spune că depăşesc sensul canonului originar Tripitaka. Mahayana trece peste idealul theravadin al lepădării durerii şi al revelaţiei personale a arhaţilor; ea îl înalţă pe Buddha la statutul unei divinităţi eterne, omniprezente şi omnisciente şi creează un panteon de fiinţe cvasi-divine, bodhisattva, care se dedică autoperfecţionării, înţelepciunii supreme şi izbăvirii întregii lumi (oameni, animale, spirite şi zei). Prin renunţarea la Nirvana imediată, bodhisattva îşi însuşeşteo misiune mesianică. Mahayana face din Buddha un om-zeu idealizat şi din bodhisattva o excelenţă universală. Ideologia acestei ramuri a budismului se opune concepţiei theravadine care lasă să se înţeleagă că iluminarea este un proces personal, individualizat, chiar egocentric, ci vrea să reverse asupra lumii întregi taina revelaţiei.
Budismul mahayanist se fundamentează pe compasiunea infinită şi universală (maha-karuna) a non-egoului şi pe voinţa (bodhicitta) unui bodhisattva de a obţine "trezirea minţii" (caracteristică stării de Buddha) şi cunoaşterea necesară conducerii fiinţelor spre Nirvana. Alte elemente constitutive ale doctrinei sunt vacuitatea sau vidul (sunyata), dezvăluirea interioară a unei spiritualităţi perfecte (prajnaparamita; în traducere: "perfecţiunea înţelepciunii") şi Buddha-dhatu (embrionul nemuritor, tathagatagarbha, al învăţăturii budiste moştenit de fiecare fiinţă). Conform sutrelor mahayaniste, învăţăturile despre tathagatagarbha reprezintă apogeul dharmei budiste, cea mai înaltă reprezentare a Adevărului. Mahayana poate uneori transmite o viziune mistică aspura lui Buddha şi a Dharmei sale şi poate contura o formă de panteism aflat în straturile mintale, cognitive.
Pe lângă canonul Tripitaka, un număr considerabil de sutre reinterpretează într-un mod original doctrina primară a budismului. Varietatea acestor surse va duce însă la dezacorduri privind gradul de autoritate pe care îl ocupă.
Budismul Mahayana cuprinde două categorii: budismul estic şi budismul nordic. Cu toate acestea, există o tendinţă de a asocia Mahayana doar cu budismul estic şi de a considera budismul nordic, care integrează elementele tantrice ale Vajrayanei, o ramură separată. Într-adevăr cele două tipuri de budism diferă foarte mult.
Budismul estic este practicat în China, Japonia, Coreea, Singapore, o parte din Rusia şi majoritatea Vietnamului.
Budismul nordic este practicat în Tibet, regiunea Himalayană şi Mongolia şi va fi tratat în acest articol mai jos, separat de Mahayana.
Budismul mahayanist se fundamentează pe compasiunea infinită şi universală (maha-karuna) a non-egoului şi pe voinţa (bodhicitta) unui bodhisattva de a obţine "trezirea minţii" (caracteristică stării de Buddha) şi cunoaşterea necesară conducerii fiinţelor spre Nirvana. Alte elemente constitutive ale doctrinei sunt vacuitatea sau vidul (sunyata), dezvăluirea interioară a unei spiritualităţi perfecte (prajnaparamita; în traducere: "perfecţiunea înţelepciunii") şi Buddha-dhatu (embrionul nemuritor, tathagatagarbha, al învăţăturii budiste moştenit de fiecare fiinţă). Conform sutrelor mahayaniste, învăţăturile despre tathagatagarbha reprezintă apogeul dharmei budiste, cea mai înaltă reprezentare a Adevărului. Mahayana poate uneori transmite o viziune mistică aspura lui Buddha şi a Dharmei sale şi poate contura o formă de panteism aflat în straturile mintale, cognitive.
Pe lângă canonul Tripitaka, un număr considerabil de sutre reinterpretează într-un mod original doctrina primară a budismului. Varietatea acestor surse va duce însă la dezacorduri privind gradul de autoritate pe care îl ocupă.
Budismul Mahayana cuprinde două categorii: budismul estic şi budismul nordic. Cu toate acestea, există o tendinţă de a asocia Mahayana doar cu budismul estic şi de a considera budismul nordic, care integrează elementele tantrice ale Vajrayanei, o ramură separată. Într-adevăr cele două tipuri de budism diferă foarte mult.
Budismul estic este practicat în China, Japonia, Coreea, Singapore, o parte din Rusia şi majoritatea Vietnamului.
Budismul nordic este practicat în Tibet, regiunea Himalayană şi Mongolia şi va fi tratat în acest articol mai jos, separat de Mahayana.
