Religiile Lumii
Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea
Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea (abreviat "Biserica Adventistă") este o denominaţiune creştină care în principal se distinge prin păstrarea sâmbetei, a şaptea zi a săptămânii iudeo-creştine, ca fiind Sabatul. Denominaţiunea s-a dezvoltat din mişcarea millerită în Statele Unite ale Americii la mijlocul secolului al XIX-lea şi a fost fondată oficial în 1863. Printre fondatorii ei a fost Ellen White, ale cărei scrieri se bucură de un respect aparte din partea bisericii mai ales în ceea ce privește învățăturile cu privire la un stil de viață sănătos. Cu toate acestea, adventiștii consideră Biblia regula supremă de credință și practică și standardul prin care va fi testată orice învățătură și experiență în conformitate cu doctrina protestantă "Sola Scriptura"
Mare parte din teologia Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea corespunde învăţăturilor evanghelice, cum ar fi Trinitatea şi infailibilitatea Scripturii. Învăţături distincte sunt despre starea omului în moarte şi doctrina judecăţii de cercetare. Biserica este cunoscută şi pentru accentul pus pe dietă şi sănătate, înţelegerea holistică a persoanei, promovarea libertăţii religioase şi pentru principiile şi stilul de viaţă conservator.
Biserica mondială este condusă de o Conferinţă Generală, împărţită în regiuni mai mici administrate de diviziuni, uniuni de conferinţe şi conferinţe locale. Conform statisticilor din 31 decembrie 2007, numără peste 15 milioane de membri (la care se adaugă copii acestora și credincioșii care frecventează biserica fără a fi încă botezați), are o prezenţă misionară în peste 200 de ţări şi teritorii şi este diversificată din punct de vedere etnic şi cultural. Biserica are în subordine 7400 de școli în care învață aproape 1,5 milioane de persoane, 700 de spitale și clinici medicale, case de editură în toată lumea, şi de asemenea o organizaţie proeminentă de ajutor umanitar cunoscută sub numele de Agenţia Adventistă pentru Dezvoltare Refacere şi Ajutorare Adventistă (ADRA).
Adventiștii de Ziua a Șaptea acceptă Biblia ca singurul lor crez și susțin anumite principii fundamentale de credință ca fiind învățături ale Sfintelor Scripturi. Așa cum sunt prezentate mai jos, ele reflectă modul de înțelegere și exprimare ale învățăturii Sfintelor Scripturi de către biserică. Revizuirea acestor principii de credință poate avea loc cu ocazia unei sesiuni a Conferinței Generale, atunci când biserica este condusă de Duhul Sfant la o mai profundă înțelegere a adevărului Bibliei sau găsește un limbaj mai adecvat prin care să exprime învățăturile Cuvântului sfânt al lui Dumnezeu.
Mare parte din teologia Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea corespunde învăţăturilor evanghelice, cum ar fi Trinitatea şi infailibilitatea Scripturii. Învăţături distincte sunt despre starea omului în moarte şi doctrina judecăţii de cercetare. Biserica este cunoscută şi pentru accentul pus pe dietă şi sănătate, înţelegerea holistică a persoanei, promovarea libertăţii religioase şi pentru principiile şi stilul de viaţă conservator.
Biserica mondială este condusă de o Conferinţă Generală, împărţită în regiuni mai mici administrate de diviziuni, uniuni de conferinţe şi conferinţe locale. Conform statisticilor din 31 decembrie 2007, numără peste 15 milioane de membri (la care se adaugă copii acestora și credincioșii care frecventează biserica fără a fi încă botezați), are o prezenţă misionară în peste 200 de ţări şi teritorii şi este diversificată din punct de vedere etnic şi cultural. Biserica are în subordine 7400 de școli în care învață aproape 1,5 milioane de persoane, 700 de spitale și clinici medicale, case de editură în toată lumea, şi de asemenea o organizaţie proeminentă de ajutor umanitar cunoscută sub numele de Agenţia Adventistă pentru Dezvoltare Refacere şi Ajutorare Adventistă (ADRA).
Adventiștii de Ziua a Șaptea acceptă Biblia ca singurul lor crez și susțin anumite principii fundamentale de credință ca fiind învățături ale Sfintelor Scripturi. Așa cum sunt prezentate mai jos, ele reflectă modul de înțelegere și exprimare ale învățăturii Sfintelor Scripturi de către biserică. Revizuirea acestor principii de credință poate avea loc cu ocazia unei sesiuni a Conferinței Generale, atunci când biserica este condusă de Duhul Sfant la o mai profundă înțelegere a adevărului Bibliei sau găsește un limbaj mai adecvat prin care să exprime învățăturile Cuvântului sfânt al lui Dumnezeu.
Un grup de mileriţi, dezamăgiţi de neîmplinirea evenimentului în 1844, s-au regrupat pentru a descoperi greşelile de interpretare care au stat la baza acestei probleme. Ei au ajuns la concluzia că ziua de 22 octombrie 1844 nu a fost ziua celei de-a doua veniri, ci a marcat debutul unei perioade deosebite a istoriei umane (Judecata divină începută în Cer), perioadă care trebuie să preceadă a doua venire. Joseph Bates, un căpitan de marină, care s-a unit mişcării, a convins grupul de importanţa Sabatului, ca a „şaptea zi biblică”, zi de odihnă şi semn al alianţei dintre credincios şi Dumnezeu. Ei au reunit grupurile milerite supravieţuitoare şi în felul acesta au format grupul „adventiştilor de sâmbătă”. Protagoniştii evidenţi ai grupului au fost soţii James White şi Ellen G. White, care au contribuit la răspândirea doctrinei adventiste. În afară de predicarea directă, adventiştii au răspândit mesajul lor prin nenumărate publicaţii şi, în 1855 la Battle Creek în Michigan s-a născut prima editură adventistă.
Fondarea Bisericii
Adventiştii de ziua a Şaptea au constituit o organizare stabilă în 1861 prin fondarea „Conferinţei de la Michigan a Adventiştilor de Ziua a Șaptea”; alegerea numelui a fost făcută după o dezbatere aprinsă: în acest nume sunt exprimate două elemente importante ale doctrinei adventiste: a doua venire a lui Hristos (Advent) şi ziua a şaptea (Sabatul). În 1863 a fost constituită Conferinţa Generală a Adventiştilor de Ziua a Şaptea, conferinţă care cuprindea 3.500 de membri şi aproximativ 30 de „pastori” împărţiţi în diferite federaţii locale, numite „Conferences” (Conferinţe).
Fondarea Bisericii
Adventiştii de ziua a Şaptea au constituit o organizare stabilă în 1861 prin fondarea „Conferinţei de la Michigan a Adventiştilor de Ziua a Șaptea”; alegerea numelui a fost făcută după o dezbatere aprinsă: în acest nume sunt exprimate două elemente importante ale doctrinei adventiste: a doua venire a lui Hristos (Advent) şi ziua a şaptea (Sabatul). În 1863 a fost constituită Conferinţa Generală a Adventiştilor de Ziua a Şaptea, conferinţă care cuprindea 3.500 de membri şi aproximativ 30 de „pastori” împărţiţi în diferite federaţii locale, numite „Conferences” (Conferinţe).
