Religiile Lumii
Baha’i
Credinţa Bahá'í este o religie monoteistă fondată de Mírzá Husayn-'Alí Núrí cunoscut sub numele de Bahá'u'lláh (în limba arabă: Slava lui Dumnezeu) în secolul al XIX-lea în Persia. Numărul bahá'í-lor din lume este de aproximativ 6 milioane, fiind răspândiţi în peste 200 de ţări din toată lumea. În multe din oraşele mari ale lumii se află aşezăminte Baha'i, chiar temple . În Bucureşti există o casă baha'i în zona Pieţei Romane .
Conform învăţăturilor Bahá'í, evenimentele religioase din istorie sunt văzute ca un proces educaţional evolutiv pentru omenire, prin intermediul mesagerilor lui Dumnezeu. Aceştia sunt numiţi Manifestări ale lui Dumnezeu. Bahá'u'lláh este văzut ca cel mai recent, dar nu ultimul dintre aceştia. El a pretins că este aşteptatul Salvator al lumii şi Învăţătorul prevestit în Creştinism, Islamism, Hinduism, Budism, şi în alte religii, şi misiunea lui era să stabilească o bază fermă pentru unitate în întreaga lume şi să inaugureze o eră de pace şi justiţie, în care Bahá'íi cred că inevitabil va veni.
"Bahá'í" poate fi folosit ca un adjectiv atunci când ne referim la credinţa Baha’i sau ca termen pentru adepţii lui Baha’u’llah. ("Baha’i" nu este un pronume care să însemne religia ca un întreg). Cuvântul provine de la "Bahá’" (بهاء) din limba arabă , care înseamnă “glorie” sau “slavă”. Cuvântul Bahaism (sau Bahai’ism) a fost folosit în trecut dar acum este folosit mai rar.
Scrierile Baha’i descriu un singur, etern Dumnezeu, creatorul tuturor lucrurilor, al creaturilor şi al forţelor din univers. Existenţa Lui Dumnezeu e considerată a fi eternă, fără început şi fără sfârşit şi este descris de nepătruns, inaccesibil, sursa tuturor Revelaţiilor, veşnic, atotştiutor, omniprezent şi atotputernic. Deşi inaccesibil direct, Dumnezeu este văzut ca fiind conştiinţa omului, cu o voinţă şi cu un scop. Conform învăţăturilor Baha’i, Dumnezeu îşi exprimă această voinţă în multe moduri, prin intermediul mesagerilor divini care sunt numiţi şi Manifestările Lui Dumnezeu sau câteodată educatori divini. Exprimând voinţa Lui Dumnezeu aceste Manifestări sunt văzute ca punând bazele religiei în lume.
Învăţăturile Baha’i afirmă că Dumnezeu este prea măreţ pentru a putea fi pe deplin înţeles de oameni sau pentru a-şi crea o imagine clară şi completă. În religia Baha’i sunt folosite mai multe titluri pentru a-L descrie pe Dumnezeu ( cel Atotputernic, cel Atotiubitor, cel Mărinimos, cel Milostiv, cel Generos, cel Atotglorios etc.) şi este pus un accent substanţial pe monoteism şi pe interpretarea unor doctrine, cum ar fi Sfânta Treime, într-un mod simbolic mai degrabă decât într-un sens literal.
Conform învăţăturilor Bahá'í, evenimentele religioase din istorie sunt văzute ca un proces educaţional evolutiv pentru omenire, prin intermediul mesagerilor lui Dumnezeu. Aceştia sunt numiţi Manifestări ale lui Dumnezeu. Bahá'u'lláh este văzut ca cel mai recent, dar nu ultimul dintre aceştia. El a pretins că este aşteptatul Salvator al lumii şi Învăţătorul prevestit în Creştinism, Islamism, Hinduism, Budism, şi în alte religii, şi misiunea lui era să stabilească o bază fermă pentru unitate în întreaga lume şi să inaugureze o eră de pace şi justiţie, în care Bahá'íi cred că inevitabil va veni.
"Bahá'í" poate fi folosit ca un adjectiv atunci când ne referim la credinţa Baha’i sau ca termen pentru adepţii lui Baha’u’llah. ("Baha’i" nu este un pronume care să însemne religia ca un întreg). Cuvântul provine de la "Bahá’" (بهاء) din limba arabă , care înseamnă “glorie” sau “slavă”. Cuvântul Bahaism (sau Bahai’ism) a fost folosit în trecut dar acum este folosit mai rar.
Scrierile Baha’i descriu un singur, etern Dumnezeu, creatorul tuturor lucrurilor, al creaturilor şi al forţelor din univers. Existenţa Lui Dumnezeu e considerată a fi eternă, fără început şi fără sfârşit şi este descris de nepătruns, inaccesibil, sursa tuturor Revelaţiilor, veşnic, atotştiutor, omniprezent şi atotputernic. Deşi inaccesibil direct, Dumnezeu este văzut ca fiind conştiinţa omului, cu o voinţă şi cu un scop. Conform învăţăturilor Baha’i, Dumnezeu îşi exprimă această voinţă în multe moduri, prin intermediul mesagerilor divini care sunt numiţi şi Manifestările Lui Dumnezeu sau câteodată educatori divini. Exprimând voinţa Lui Dumnezeu aceste Manifestări sunt văzute ca punând bazele religiei în lume.
Învăţăturile Baha’i afirmă că Dumnezeu este prea măreţ pentru a putea fi pe deplin înţeles de oameni sau pentru a-şi crea o imagine clară şi completă. În religia Baha’i sunt folosite mai multe titluri pentru a-L descrie pe Dumnezeu ( cel Atotputernic, cel Atotiubitor, cel Mărinimos, cel Milostiv, cel Generos, cel Atotglorios etc.) şi este pus un accent substanţial pe monoteism şi pe interpretarea unor doctrine, cum ar fi Sfânta Treime, într-un mod simbolic mai degrabă decât într-un sens literal.
